Categorice, Personale

Suntem prima generatie. Avem voie sa gresim.

Parintii nostri n-au fost nici antreprenori si nici angajati in multinationale.

Ei au lucrat la stat, in acelasi loc pentru 35 de ani, au luat credite de la CAR si au primit locuinte tot de la stat.

Nu doar parintii ne sunt inutili din punctul asta de vedere, din pacate – nicaieri in copilaria noastra nu am avut modele reproductibile cu succes astazi. Nimic din ce am vazut atunci nu mai e valabil acum. Nici o mentalitate, nici un plan de cariera, nimic. Trebuie sa inventam totul.

Pentru ca n-am vazut nici un proprietar de restaurant maturand dimineata trotuarul sau mergand la piata dupa legume proaspete. Si sa intelegem astfel in cel mai simplu mod cu putinta ce inseamna sa fii antreprenor.  

N-am vazut nici un adult care sa isi planifice cariera (de la alegerea facultatii pana la job-uri succesive) dupa vreun model care sa ne ajute in vreun fel.

Noi nu am avut alta varianta decat sa copiem din filme sau sa inventam in fiecare zi comportamente sociale neverificate de predecesori.

Si e normal sa gresim. Cu totii, la toate nivelurile.

Nu te mai astepta ca vanzatorii, functionarii, angajatorii, primarii sau ministrii sa faca lucrurile "asa cum trebuie". Nu-ti consuma energia si timpul gandindu-te la asta. Ocupa-te de tine!

Admite ca reteta ta de succes trebuie sa o compui singur. Nu ai nici un model pe care sa il copiezi si nici o experienta verificata in cateva generatii succesive pe care sa o aplici.

E greu, e dureros si nesigur. Si nu are legatura cu norocul, de fapt – toti cei din jurul tau carora "le merge", au inteles inaintea ta ca perioadele de reasezare sociala reprezinta oportunitati enorme.

Asa ca incearca si tu sa profiti. Barierele de intrare in alte clase sociale sau comunitati profesionale sunt mult mai permisive decat intr-o societate "asezata".

Poti obtine mult, indiferent daca iti construiesti o cariera de profesionist sau daca vrei sa ai propriul tau business.

Ai libertate deplina sa incerci. Ai voie sa gresesti.

Nimeni nu te va judeca prea aspru.

[later edit] Ionut Oprea m-a corectat si are dreptate – atunci cand inventezi drumuri noi multi te vor judeca aiurea. Trebuie sa ai taria sa ignori "zgomotul de fond" si sa mergi inainte. Cel mai bun raspuns in fata carcotasilor este succesul 😉

18 thoughts on “Suntem prima generatie. Avem voie sa gresim.

  1. Multumim pentru post-ul asta. Asa e, suntem la prima generatie de antreprenori si avem voie sa gresim. Oricum cred ca trebuie sa recunoastem dreptul antreprenorilor de a visa si a gresi, pentru ca in general antreprenoriatul infloreste in societatile in care greselile nu sunt stigmatizate, ci celebrate ca trepte catre succes, vezi exemplul american in opozitie cu Europa continentala. Dar nu pot sa nu te rog sa adaugi ceva: tocmai pentru ca suntem prima generatie si suferim din lipsa (fireasca in contextul istoric) de modele, trebuie sa nu uitam sa fim modele, pentru ca generatiilor urmatoare sa le fie mai usor. Deci iesiti in fata dragi antreprenori de succes, vorbiti despre povestile voastre, inspirati-i pe cei mici si asumati-va responsabilitatea educarii urmatoarei generatii de antreprenori.

  2. Iti dau dreptate, Dorin. Dar exista cel putin cateva variante pe care le poti alege in viata in care fraza cheie din postare nu este valabila. Ba dimpotriva.

    E diferenta dintre a invata prin incercare si greseala, sau a te lua dupa experienta celor care au facut-o. Exemplu… o cariera bazata pe urcarea muntilor. Inveti si singur din greseli, dar ca sa nu mori prea devreme (sau deloc), e bine sa stii foarte clar ce au facut/fac altii inaintea ta. Sau ca tot se poate mai nou, deodata cu tine.

  3. @irina anghel – Retetele inventate de unii si verificate prin succesul lor vor deveni cu siguranta modele. Dar nu e jobul antreprenorilor sa le teoretizeze si sa le promoveze.

    Imi pare rau, eu nu-mi asum nici o alta responsabilitate in afara de viata mea si a celor apropiati. Hai sa lasam vorbele mari si sa avem succes fiecare pe drumul lui. Cei capabili sa invete din experienta altora o vor face, oricum.

  4. @sigheti nu am spus ca e mai bine sa inveti singur de la zero, in orice situatie, dimpotriva. As fi preferat ca tatal meu sa fi condus o agentie de publicitate, construita de bunicul lui, eventual. Iar eu sa fi copilarit printre discutii despre pitchuri si copywriting eficient.

    Sau macar sa fi stiut ca exista agentii de publicitate, sa fi avut un vecin Account Manager si sa visez sa ajung ca el cand voi fi mare!

    Chiar despre asta e vorba – cati dintre noi (sa zicem cei dintre 25 si 40 de ani) visau la jobul de azi cand erau mici? Foarte putini, pentru ca nici macar nu stiam ca exista acele joburi si nu ne-am pregatit pentru ele.

  5. Salut, Dorin.

    Apreciez îndemnul la curaj, e o stare care lipsește des la noi. Însă nu sunt de acord cu „nimeni nu te va judeca prea aspru”, uită-te puțin doar la noi în industrie…

    Important e să îți antrenezi stomacul pentru judecăți aspre, unele nejustificate, altele dintr-o răstălmăcire maximă a ceea ce spui si faci, unele din partea unor persoane pe care nu le cunoști sau cu care nu ai mai avut contact pînă atunci, șamd. Și nici măcar nu ne judecă generații anterioare, ci noi între noi. Ne comportăm ca în bancurile cu care se distrau părinții noștri.

  6. @ionut oprea – ai dreptate in ceea ce spui, dar totusi tot la noi se rezuma faptul daca ce spun ceilalti are sens sau nu sau mai degraba ecou. Vorbesc aici de autodependenta – o caracteritica pe care putini o au – care este esentiala pentru un antreprenor.

  7. Probabil treaba cu judecatile si stomacul apare de la un anumit nivel incolo, cand ai ajuns suficient de vizibil cat sa trezesti invidii. In cazul meu, cea mai mare problema (deocamdata, cel putin) nu este sa ma lupt cu criticile, este sa gasesc drumul bun din cat mai putin incercari gresite. E greu s-o faci de unul singur, fara modele si fara practici de succes. Dar asta e rolul antreprenorului, ce sa facem.

  8. Dorin,

    Nu te judec, deci vezi cum citești chestia de mai jos. Pentru că „prima generație” e valabilă la cei expirați, ca tine sau ca mine. Nu cred că cei de 23 de ani mai pot vorbi de prima generație… Au de la cine sa învețe (de la tine de exemplu), iar unii chiar o fac…

    Mișto ce spui tu. Motivant? Doar justificativ. Ah, ai libertatea să încerci? Da. Dar nu ai voie să greșești! Nu o lua în stilul Jack Welch. Știu că ți-a plăcut cartea. Nu ai voie să greșești prostește. Că trăim într-o societate pseudo-bolnavo-ipohondră? Probabil… Best practice și povești de succes în antreprenoriatul online (că doar asta faci acum, nu pizza, nu covrigi, nu cămăși) … mai durează. Dureros. De ce? Pentru că cei care ar putea/trebui să le producă dorm și bat câmpii.

  9. Totusi, in perioade dificile nu esti judecat la fel de mult ca in cele „asezate”. Majoritatea sunt ocupati cu propriile probleme ca sa mai carcoteasca asupra deciziilor tale.

    Dar da, intotdeauna se vor gasi cativa care sa se uite cel putin ciudat la tine. Vorba lui Guy Kawasaki, „don’t listen to the bozos”.

    Secretul este unul atat de simplu si totusi atat de out of reach pentru majoritatea: gandirea pozitiva si optimismul in orice situatie, indiferent cat de neagra sau gri.

  10. Imi place foarte mult articolul tau, mai ales ca personal sunt la inceput de drum si ma gandeam acum cateva zile ce bine ar fi fost sa fiu crescuta intr-o atmosfera de concurenta si business , si , cum spuneai si tu, sa am modele pe care sa le duc mai departe.Ce bine ca s-a gandit si altcineva la asta.
    Dar exista si aceasta minunata oportunitate sa gresesti sa o iei de la capat.
    Am de gand sa profit de portita asta , incercand sa-mi fac curaj sa reusesc in viata 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *