Euro 2008. Elvetia – Turcia.

Hakan Yakin deschide scorul in minutul 32 marcand pentru Elvetia. Si nu, n-a fost autogol – el reprezenta Elvetia (e nascut acolo, din parinti turci), impreuna cu Eren Derdiyok sau Gokhan Inler.

La acelasi campionat, Miroslav Klose (Germania) juca impotriva Poloniei, tara in care s-a nascut. Nu a dat nici un gol, in schimb a dat Lukas Podolski doua 🙂 . Podolski, nascut tot in Polonia, tot de o mama fosta componenta a echipei nationale de handbal a Poloniei (la fel ca doamna Klose senior).

Acum 100 de ani oamenii mureau in razboaie de intregire nationala. Adica faptul ca vorbeau limbi diferite era suficient pentru a-i determina sa omoare alti oameni sau sa fie omorati.

Astazi echipa nationala pe care o reprezinti nu mai are neaparat legatura nici cu locul nasterii si nici cu limba materna – devine din ce in ce mai mult o alegere. Pe care o faci in functie de interese economice sau sociale (performanta pe care o poti atinge, taxe pe care vrei sau nu sa le platesti, viitorul tau sau al copiilor, strazile pe care vrei sa te plimbi seara etc.). Pentru ca oamenii sunt din ce in ce mai liberi.

Acum 20 – 30 de ani parintii nostri isi cunosteau toti vecinii de pe strada si foarte multi oameni din orasul in care locuiau. Stiau detalii despre ei, uneori incredibil de marunte (mai ales in orasele mai mici de provincie). Noi nu mai stim astazi nici macar numele vecinilor din apartamentul alaturat.

Mai mult, daca ma ia cineva repede nici nu stiu cine e ministrul roman al sanatatii, de exemplu. De fapt, nu, nu trebuie sa ma ia repede, chiar nu stiu :).

Stiu in schimb care sunt cei mai urmariti romani pe Twitter sau bloggerii importanti din .ro.

Pentru ca ma intereseaza, pentru ca sentimentul de apartenenta s-a modificat radical – a evoluat de la criterii geografice la criterii personale – interese, preocupari, gusturi comune. Ii caut si ii pot gasi pe cei asemanatori cu mine. Ei ma intereseaza, cu ei vreau sa vorbesc.

As adera oricand la comunitatea mondiala a antreprenorilor condusa de Richard Branson, sa zicem. As plati taxe si as respecta regulile de acolo. Dar asta e optiunea mea 🙂

Pentru ca de cele mai multe ori comunitatile din care vrei sa faci parte au ierarhii bazate pe criterii cu care esti de acord, spre deosebire de sistemele sociale ale natiunilor (bazate pe vot popular prin care sunt alesi  conducatorii) in care te simti din ce in ce mai … nereprezentat cu adevarat.

Poate ca in Romania tendintele despre care vorbesc s-au accentuat mai rapid din cauza faliilor prea adanci care exista atat intre clasele sociale cat si intre generatii. Cu siguranta ne diminueaza sentimentul de apartenenta la natiunea din care facem parte – in primul rand prin disparitia "mandriei ca suntem romani" – cred ca suntem unul dintre putinele popoare care atunci cand auzim vorbindu-se limba noastra intr-o tara straina, de multe ori ne ferim sa fim "recunoscuti" de conationali.

Dar tendinta exista peste tot si cred ca e ireversibila.

Cititi Lucian Boia – recomand 2 secole de mitologie nationala, in special.